Planul discutat include aproape 30 de puncte și acoperă totul: de la securitate, teritorii și economie până la energie nucleară și educație. Deși are elemente constructive, în ansamblu este dezechilibrat și greu de acceptat pentru Ucraina, Europa și chiar pentru ordinea internațională.

Mai jos este o analiză structurată și ușor de parcurs.

1. Ce face, în esență, planul?

✔️ Pași pozitivi

• Oprește războiul pe baza unui armistițiu.

• Creează un acord de securitate Rusia–Ucraina–Europa.

• Oferă garanții de securitate Ucrainei și acces accelerat spre UE.

✔️ Concesii făcute Ucrainei

• Stat neutru, non-NATO.

• Limită pentru forțele armate (600.000 militari).

• Acces economic extins la piețele occidentale.

• Sprijin masiv pentru reconstrucție.

✖️ Concesii foarte mari făcute Rusiei

• Frontul este înghețat.

• Crimeea, Donețk și Luhansk devin teritorii rusești „de facto”.

• Rusia este reintegrată în economia globală.

• Sancțiunile sunt ridicate etapizat.

• Reintrare în G8.

• Fondurile rusești înghețate sunt parțial folosite în proiecte comune SUA–Rusia.

✖️ Element extrem de controversat

• Amnistie totală pentru toate părțile implicate în conflict.

2. Ce e pozitiv în plan?

Elementele constructive — acelea care în mod real ar putea contribui la pace durabilă — sunt următoarele:

• Încetarea focului și retrageri la linii convenite: salvează vieți imediat.

• Garanții de securitate pentru Ucraina.

• Dialog direct NATO–Rusia, limitarea riscurilor nucleare, prelungirea tratatelor de control al armelor.

• Pachet masiv de reconstrucție, investiții în infrastructură, energie și tehnologie.

• Măsuri umanitare clare: schimbul tuturor prizonierilor, returnarea copiilor, reunificarea familiilor.

• Control AIEA asupra centralei de la Zaporojie, reducerea riscului nuclear.

• Programe educaționale menite să reducă radicalizarea și propaganda extremistă de ambele părți.

Dacă privim strict aceste componente, planul pare, la suprafață, unul generos.

3. Problemele majore ale planului

Aici apar obstacolele care fac planul aproape inaplicabil.

a) Contrazice direct dreptul internațional

ONU a declarat în mod repetat că:

• anexarea Crimeii,

• și anexările din Donețk, Luhansk, Herson, Zaporijie

sunt ilegale și nu pot fi recunoscute.

Dar planul exact asta face: validează anexările „de facto” și îngheață frontul.

Ar crea precedentul că forța militară îți poate aduce teritorii recunoscute ulterior.
 

b) Planul e mult mai avantajos pentru Rusia decât pentru Ucraina

Rusia câștigă:

• teritorii recunoscute de facto,

• reintegrare economică,

• acces la investiții comune cu SUA,

• ridicarea sancțiunilor.

Ucraina pierde:

• teritorii pe care încă le controlează parțial,

• opțiunea de a adera la NATO, pentru totdeauna,

• libertatea de a-și dimensiona armata după propriile nevoi.

Mulți analiști avertizează că acest tip de plan lasă Ucraina vulnerabilă în fața unor presiuni sau agresiuni viitoare.

c) Fezabilitate politică aproape zero în Ucraina

• Constituția Ucrainei prevede integrarea euro-atlantică.

• Sondajele arată că majoritatea populației respinge cedarea Crimeii și Donbasului.

• Un guvern care ar semna un asemenea acord ar fi, cel mai probabil, înlăturat politic — și poate nici nu ar putea trece acordul prin Parlament sau referendum.

Pe scurt: pentru ucraineni, planul ar arăta ca o capitulare forțată.

d) Complicații majore pentru NATO și Europa

Modificarea Tratatului NATO pentru a bloca permanent aderarea Ucrainei ar necesita:

• aprobarea tuturor parlamentelor statelor membre,

• un precedent foarte riscant: „dacă invadezi un stat, poți apoi forța NATO să-l declare inadmisibil pe viață”.

De asemenea, multe capitale europene au indicat deja că nu susțin recunoașterea anexărilor și nici un aranjament care pare impus Ucrainei.

e) Amnistie totală pentru toți

Acest punct contravine:

• obligațiilor internaționale privind investigarea crimelor de război,

• investigațiilor deja deschise de Curtea Penală Internațională.

Pentru victime — civili deportați, torturați, familii care și-au pierdut copiii — o amnistie generală ar fi moral insuportabilă.

f) Garanțiile de securitate nu sunt solide în realitate

Planul mizează pe SUA ca garant principal.

Problema este că:

• politica externă americană se schimbă de la o administrație la alta,

• Congresul poate bloca oricând finanțarea,

• aliații europeni nu par entuziasmați să accepte un acord negociat doar de SUA și Rusia.

4. Ar putea opri planul războiul?

Probabil da, pe termen scurt.

Dar pentru o pace durabilă ai nevoie de:

• un acord care nu încalcă principii fundamentale,

• un minim simț de justiție pentru victime,

• legitimitate democratică în Ucraina,

• garanții de securitate credibile.

În forma actuală, planul riscă să creeze resentiment uriaș în Ucraina și un precedent periculos:

„dacă ești suficient de puternic, poți păstra ce ai cucerit cu forța.”

5. Concluzia — pe scurt

Ce e bun în plan:

• încetarea focului,

• garanții de securitate,

• reconstrucție masivă,

• cooperare nucleară și economică,

• măsuri umanitare.

Problema fundamentală:

Planul cere Ucrainei să accepte pierderi teritoriale și neutralitate permanentă, oferind Rusiei legitimitate pentru anexări și reintegrare economică, plus amnistie generală.

Rezultatul: planul este dezechilibrat, dificil de acceptat și incompatibil cu dreptul internațional.

Pe scurt Europa a rămas cu degetul în gură “aplaudând” într-un colț de sală (deși au fost primii la cifre alocați Ucrainei), afacerile mari sunt intre SUA și Rusia în timp ce UE și România se bucură de cele mai mari preturi la gaze și petrol!